EXIST'ENTĂ, existenţe, s.f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de constiinţă, de gândire. ♦ Viaţă considerată în durata si conţinutul ei. ♦ Durată (a unei situaţii, a unei instituţii). 2. Condiţiile, mijloacele materiale necesare vieţii. ♦ Viaţă; mod de viaţă, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] - Din fr. existence, lat. existentia.
Sursă : DEX'98 (24399)  - RACAI

Existenţă ≠ inexistenţă
Sursă : Antonime (70483)  - siveco

EXIST'ENTĂ s. 1. (FILOZ.) fiinţă. 2. (FILOZ.) realitate. 3. trai, viaţă, zile (pl.), (înv. si pop.) petrecere, vieţuire, (pop. si fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ lui se scurgea în liniste.) 4. (fig.) pâine. (Cum îsi câstigă ~?) 5. v. prezenţă. (S-a semnalat ~ lor la mari adâncimi.)
Sursă : Sinonime (183375)  - siveco

exist'enţă s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exist'enţei; pl. exist'enţe
Sursă : DOR (244675)  - siveco

EXIST'ENT//Ă ~e f. 1) Situaţie existentă; faptul de a exista. 2) Realitate imediată si concretă, care există independent de constiinţa omului. 3) Mod de viaţă; fel de trai. 4) Totalitate de mijloace materiale necesare vieţii omului. [G.-D. existenţei] /<fr. existence, lat. existentia
Sursă : NODEX (333978)  - siveco